Aparent simplu din punct de vedere la solutiei juridice, un proces de divort poate fi mai mult decat solicitant, in cazul in care partile implicate nu ajung la o intelegere. Nu mai punem la socoteala ca ruperea legaturilor familiale reprezinta prin ele insele un factor de stres si destabilizare emotionala, care, in lipsa unei gestionari eficiente, poate conduce la adevarate drame.

Nu de putine ori, am asistat la sinucideri sau crime conjugale in timpul procesului sau dupa pronuntarea hotararii de divort, in care cei doi soti nu isi respecta sau forteaza limitele in ceea ce priveste apropierea de persoana de care s-au despartit sau in ce priveste custodia copiilor. Acesta este motivul pentr care inhamarea la un proces de divort fara a fi reprezentat de un avocat poate reprezenta o adevarata aventura.

Divortul prin acord, solutia recomandata

Chiar daca doi soti sunt dispusi sa mearga pana in panzele albe atunci cand decid sa intenteze un proces de divort, practica avocateasca arata ca, in cele din urma, o solutie amiabila reprezinta solutia cea mai recomandata, atat de practica judiciara, cat si de judecatori. Nu mai punem la socoteala obligativitatea ca, in cazurile civile, partile sa apeleze la institutia medierii, pentru transarea conflictului si scurtarea timpului petrecut in instanta.

Medierea poate interveni insa si prin experienta si instrumentele avute la indemana de casele de avocatura. Astfel, avocatul, chiar daca in principiu este platit sa apere una dintre partile implicate, in realitate el poate fi cel mai bun mediator, oferind solutii de compromis atat partii pe care o reprezinta, cat si celeilalte.

Consultanta in procesul de incredintare a minorilor

Problemele si mai mari intr-un proces de divort apar atunci cand la mijloc sunt si copii minori. Din orgoliu sau din dragoste dusa la extrem, parintii ajung de multe ori sa se „sfasie” in instanta, fara a tine cont ca toata aceasta lupta nu le face bine nici lor, nici copiilor. Si in acest caz exista numeroase noutati in avocatura si solutii acceptate de instanta, care pot constitui un exemplu de luat in calcul pentru practica judiciara.

Astfel, se poate opta pentru exercitarea in comun a drepturilor parintesti, fara ca vreunul dintre parinti sa detina exclusivitate asupra cresterii copilului. Aceasta, desigur, in cazul in care ambele persoane doresc acest lucru, iar in discutie nu sunt luate forme de agresiune verbala sau fizica din partea sotilor. Toate aceste etape sunt precedate insa de consultanta de specialitate si consiliere pentru soti, astfel incat acestia sa ia deciziile cele mai intelepte, tinand in continuare cont de interesul major al copilului.